|
Istoria ITALIEI |
Storia DELL’ITALIA |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Italia a atins unitatea nationala intr-un timp relativ recent (in
1861): pozitia sa strategica mediteraneana a facut sa fie inca din
antichitate spatiul tinta al colonizatorilor si invadatorilor. Dupa perioada
monarhica, prima republica romana nascuta in 509 dupa Cristos continua mersul
catre acela ce avea sa devina unul din cele mai vaste stapaniri din lumea
antica. Intre
secolul III si II, romanii isi vor deschide drumul expansiunii in Peninsula
Elena si in Nordafrica. De
altfel, conditiile de relativa stabilitate si pace in peninsula vor favoriza
dezvoltarea sociala si economica a Romei cu realizarea infrastructurii si
insemnate progrese de ordin politic si administrativ. In
secolul I inainte de Cristos, Roma republicana intra in criza si republica
trebuie sa cedeze locul, imperiului. Secolele ce urmeaza nasterii lui Cristos
pana la caderea Imperiului roman Occidental (secolul V) au fost insemnate de
o notabila dezvoltare a artei si culturii si au dus
Roma pana la maxima expansiune teritoriala. A fost o perioada luminoasa, dar
marcata si de continue razboaie de cuceriere si de
evenimente dramatice. In
timpul lui Constantin cel Mare, imperiul ajunsese la dimensiuni atat de vaste
incat pentru a-l administra a fost necesara dividerea lui in doua sectiuni:
occidentala si orientala. In anul
313, se converteste la crestinism si capitala imperiului a fost transferata
de la Roma la Constantinopol. Macinat
de epidemii, de foamete si de incursiunile tribului de nord, sectorul
occidental al imperiului isi inceteaza existenta in anul 476. Roma Imperiul
Roman Oriental avusese o viata mult mai lunga si continua sa prospere pana
cand a fost cucerit de turci. In
secolul V incepe pentru peninsula italica o lunga perioada de declin.
Valurile de longobarzi, franci, sarazieni, germani, normanzi au invadat
peninsula cu intentia de a prelua controlul sau pentru a-si insusi bogatiile
ramase. Cand,
Carlo regele francilor reuseste sa impuna propriul domeniu si sa se
incoroneze ca imparat, sudul cunoaste stapanirea arabilor. Dupa
epoca chinuita si instabila care merge de la caderea Romei pana in Evul
Mediu, viata politica in Italia incepe sa se stabilizeze in secolul al XII-lea. Odata cu
fragmentarea puterii feudale fiecare oras se organizeaza in obsti libere,
sustinute de clasele de mestesugari si sprijinite acum de papa, acum de
imparat. Biserica isi consolideaza propria putere temporala in centrul
peninsulei si al Imperiului Sacru Roman, facandu-si in mai multe randuri
simtita influenta sa, conditionand viata politica si culturala a obstilor italiene. Afirmarea autonomiei oraselor si a
nasterii unei clase de intreprinzatori mestesugari
vor duce la inflorirea vietii economice si culturale in Italia. Acest
proces culmineaza in secolul al XV-lea cu explozia Renasterii. In
secolele urmatoare peninsula sub dominatia Spaniei la inceput si a Austriei mai apoi. Nevoia
asteptata la sfarsitul secolului al XVIII-lea, odata cu Regatul
italian a fost proclamat in 186. Calea spre unitatea nationala
, totusi nu era inca certa. Unificarea
politica si administrativa nu putea anula imediat enormele diferente
culturale si sociale existente intre nord, aflat in faza de industrializare,
si sud afectat profund de saracie. In
deceniile urmatoare, tanara natiune cunoaste faze de
acute crize economice si de instabilitate politica ce s-a prelungit pana la
Primul Razboi Mondial, si a dezordinii sociale a primilor ani ’20. In anul 1922,
dupa marsul asupra Romei a hoardelor fasciste regele Vittorio Emanuele al
III-lea, incredinteza “sabia puterii” lui Benito Mussolini lider al
Partidului Fascist. Mussolini, declara ilegala orice forma de opozitie,
asumandu-si controlul presei si al sindicatelor, a persecutat opozantii
politici, a introdus legi impotriva evreilor si a instaurat pentru 20 de ani
o dictatura a unui singur partid. In
iunie 1940, Italia lui Mussolini intra in cel de-al doilea razboi mondial,
insotita de Grrmania lui Hitler. Raporturile dintre cei doi dictatori s-au
deteriorat dupa o serie de conflicte militare. In perioada 1943-1945 a fost
tragica pentru istoria Italiei. Dupa caderea lui Mussolini si semnarea
armistitiului cu anglo-americanii peninsula devine un camp de batalie fara
“centru de comanda”, dezorganizat. O parte
din populatia italiana se implica intr-o dura lupta de opozitie cu dominatia
germana si fascista care a reusit sa creeze si
ridice cu sprijinul lui Hitler- Republica de Salo. Anul 1945 a fost anul rezolutiv
al conflictului: Mussolini a fost capturat si ucis de partizanii Rezistentei,
aliatii (americani, englezi) invingand fortele Germaniei, Milano a fost
eliberat la 25 aprilie 1945. In anii
de dupa razboi, Italia, care dupa referendumul din 2 iunie 1946, devenise
republica a fost guvernata de un regim politic de centru-dreapta si cunoaste
o perioada de “boom” economic (dezvoltare exploziva), urmata insa in anii ’70
de o grava “recesiune” (retragere, ramanere in urma), de explozii de fenomene
de violenta terorista (Brigazile Rosii) si a revarsarii instabilitatii chiar
si in interiorul puterilor statale. Anii ’80
au fost caracterizati de guverne de centru-stanga bazate pe doua partide : Democrat Crestin – Partidul Socialist
Italian care au vazut chiar si participarea partidelor laice minoritare.
Crizele ideologilor si valorilor politice contribuie la accentuarea in
societatea civila a pierderii increderii in stat si in institutiile acestuia. La
marile schimbari internationale din anii ’90, Italia raspunde cu niste
relevante noutati politice, insotite insa de agravarea simptomelor de
“nevoie” in societatea civila si in institutii. Clasa politica si-a pierdut
legitimitatea din cauza scandalului Tangentopoli, care a
aratat un difuz sistem de finantare ilegal al partidului aflat la guvernare. La
sfarsitul anior ’90 in timpul guvernului lui Romano Prodi, Italia a fost
intre tarile promotoare promotoare ale schimbarii care aduce consolidarea
Uniunii Europene si a introducerii monezii Euro ca
moneda unica a Uniunii. In mai 1999 presedentia republici a fost asumata de
catre Carlo Azeglio Ciampi, cu reactii pozitive din partea comunitatii
internationale. Din mai
2001 Silvio Berlusconi, lider al Forza Italia si al coalitiei de
centru-dreapta este al 59-lea prim-ministru al Republici Italiene. In 2003,
Parlamentul a aprobat o lege care priveste
imunitatea judiciara a unor demnitari ai statului si multe persoane au gandit
despre aceasta ca este in mod clar un privilegiu acordat guvernului aflat la
putere. La sfarsitul anului 2003, grandiosul producator de produse
alimentare, Parmalat, a fost acuzat de finantari ilegale, facand loc unui
mare scandal si creand o puternica preocupare pentru contribuabili si pentru
forta de munca acestei firme. In
noiembrie 2003 un atentat a implicat baza italiana
din Nassiriya, in In
aprilie 2005, alegerile locale au avut un rezultat puternic negativ pentru
coalitia de guvernare pierzand in 12 din 14 regiuni implicate. Acel
eveniment a dus la demisia Presedintelui Consiliului in 20 aprilie. La putine
zile dupa, oricum, Berlusconi a format un nou guvern, garantat de majoritatea
parlamentara obtinuta prin alegerile din 2001. |
L'Italia ha raggiunto l’unità nazionale in tempi relativamente
recenti (nel 1861): la sua posizione strategica nel Mediterraneo ne ha fatto
sin dall’antichità l’ambito bersaglio di colonizzatori e invasori. Dopo il
periodo monarchico, la prima repubblica romana nacque nel 509 a.C.,
proseguendo il cammino verso quello che sarebbe stato uno dei più vasti
domini Nel 313 Costantino si convertì al cristianesimo e la capitale
imperiale fu trasferita da Roma a Costantinopoli. Fiaccato dalle pestilenze,
dalle carestie e dalle incursioni delle tribù La riorganizzazione Nel giugno Gli anni ‘80 furono caratterizzati da governi di
centro-sinistra, basati sull’asse DC-PSI, che videro la partecipazione anche
di partiti laici minori. La crisi delle ideologie e dei valori politici
contribuì ad accentuare nella società civile la disaffezione nei confronti
dello stato e la sfiducia nelle istituzioni. Ai grandiosi mutamenti internazionali degli anni ‘90, l’Italia
rispose con alcune rilevanti novità politiche, accompagnate però dall’aggravarsi
dei sintomi di disagio nella società civile e nelle istituzioni. La classe
politica fu delegittimata dallo scandalo di Tangentopoli, che svelò un
diffuso sistema di finanziamenti illeciti ai partiti di governo. Nel 2003, il Parlamento ha approvato una legge che tutela
l'immunità giudiziaria delle alte cariche dello stato e molti hanno pensato
che tale provvedimento privilegiasse in modo smaccato il governo in carica.
Alla fine Nel novembre 2003, un attentato ha coinvolto la base italiana di
Nassiriya, in
|